Promovare site

Cursuri Formare Profesionala

Pentru prietenii care doresc informatii cu privire la activitatea mea profesionala îi invit sa viziteze site-ul https://calificare-evaluare.ro/ !

Balena origami navigheaza pe net

Buna,
Azi nu scriu cu diacritice! Ce-s alea? Parca suna a critice, m-am saturat de persoane critice sau cu un spirit critic obiectiv si gura MARE iar prepozitia dia  vine de la diabolic. Clar? Da, ca rezultatul unui meci nul!

Ma jucam intr-o zi, pe net, ca in fiecare zi de altfel, incercand sa gasesc ceva instructiv/educativ. Sa nu razi de mine, o sa-ti spun ce-am gasit:
Un site unde poti invata sa faci cateva figuri origami.
Origami Water Balloon
Prins de curiozitatea de a incerca sa vad daca pot,  am inceput printr-o banala punga gonflabila de apa. A iesit, URAAA, ce tare sunt!!! Am pus apa si n-a curs decat atunci cand s-a inmuiat hartia. Am plans putin dovada fiind stropii ce-au aterizat pe parchet in drum spre baie. Chiar asa s-a intamplat!


Acum sa va spun despre balena: N-are nicio legatura! E doar o balena blonda cu ochi albastri rimelati ce navigheaza pe net.

Cafeneaua lui Net

I wake up to the sound of music
Mother Mary comes to me
Speaking words of wisdom, Let It Be

S-a deschis cafeneaua lui Net.
Aerul proaspăt și vechi, cu aroma de cafea aburind în cești, te aduce mai aproape de mijlocul anilor '60 - '70, la sloganurile de luptă prin non-violență, plete, pace și muzica rock, folk și psyhedelic.

Atmosfera hippie cu haine neconvenționale e o nouă îmbrățișare culturală uitată pe discurile de vinil și postere pictate.

 POZE -- Cafeneaua lui Net

Tare

Azi sunt tare! Tare de cap, tare, tare!

Nu mă doare nimic însă vreau sa fiu cel mai tare - din parcare :D

Cafeaua nu s-a răcit în ceașca cu care îmi înmoi buzele dimineață de dimineață, zi de zi lucrătore așa că mai aștept câteva minute și sorb doar aroma aburului ce-mi intra ușor prin nări spre cerul gurii. Îmi lasă gura apă...

Acordurile latino de chitară  se aud ușor din difuzorul radioului așezat pe marginea pervazului peste care se așezase câteva fire praf și frunzele uscate ale mușcatei  filtrând razele soarelui ce strălucea reflectat din negrul aburind al ceștii de cafea.

Fereastra balconului de vis-a-vis e deschisă larg, perdeaua din dantelă nu se vede, umbra din apartament acoperă culoarea de nuc a mobilei - imensă și scorojită cu lacul sărit pe alocuri și tocit prin altele. Doar fumul și mirosul de mici prăjiți în tigaie răzbate iute din camera alăturata, o bucătărie mica cu oale agățate pe perete. O fată, cu părul prins într-o coadă, în sutien și cu tigaia-n mână, pare ca se legănă dar ea aleargă un pas la stânga și unul dreapta să nu i se ardă mâncarea pe foc. Atât are loc: un pas la stânga și altul la drepta! Pare fericită alături de cutia de bere. Oala cu mici se umple repede, la fel de repede cum se golesc cutiile de bere azvârlite pe rând una câte una peste geam. Urmează și ceva carne, cârnați, fum și berea se scurge repede pe gât. Păcat ca nu mai e bere pe pervaz.

Ea mă vede și se uită la mine. El o vede că se uită la mine și se uita la ea. Ea e în fața mea. Ea e în fața lui. Figura smochinită și păr pe gât se transforma treptat ce ea parcurge în zbor traseul către gresie, urmează o aterizare forțată pe-o ureche.
Nu știu dacă cineva geme sau așa e cântecu'.

Vecinul meu, cu mașina care ocupă patru locuri de parcare și are tot atâtea zerouri pe masca din față, nu e supărat pe mine, mănâncă mici.

Foarte tare ... frate!!

Gluteus Maximus

Mă gândisem să scriu ceva nashpa. 
M-am răzgîndit!

Uite-aşaaa! Ce poate să creadă lumea despre mine apoi, decât că sunt nashpa!

Deci, îmi trag în picioare pantofii de fitze Benvenuti din poziţia aplecat-crăcănat în stînd pe scaun presînd burta peste pulpele picioarelor astfel încât gluteus maximus (bucile) ieşiră afară prin ţesătura destrămată a pantalonilor de vara. 

Mai bine-mi scot şosetele şi plec la Rio! Ador carnavalul de la Rio, Rio de Janeiro, am văzut secvenţe la televizor. Hmm... mai bine la Copacabana! Mai bine trec prin târg să-mi cumpăr o pereche de Blue Jeans destrămaţi  gata la spate si o pereche de chiloţi tanga, să fiu sigur că se vede gluteus maximus. Aş putea pleca imbrăcat aşa din cabina de probă!

Mă ridic în picioare cu şireturile legate la pantofii de fitze Benvenuti - poate aţi uitat - îmi arunc un maiou gri petrol cu găurele prin care să se scurgă sudoarea şi sa facă pete mici pe tricoul cu mânecă lunga. 
E cald afară, soare praf şi fete cu feţe măslinii ce au şi ele gluteus maximus, aş putea spune că au şuviţe blonde spălăcite, roşcate din care se mai scurge o picătură grena din transpiraţia trecută de pe frunte, prin buclele arămii şi prin bluza albă de in.
Poate că-mi scade glicemia că nu ştiu de unde s-au înmuiat aşa picioarele! Genele întoarse de mascara și obrajii ușor pudrați cu fond de ten cu două chiar trei nuanțe mai închise decât culoarea pielii de pe umerii dezgoliți, părul creponat, lung până la nivelul umerilor, ascundea o parte din fața ovală, ochii  gri râdeau deasupra buzelor rujate intens, negru și tușate cu glitter mov. Lipseşte o tiară pe fruntea-i senină! Hmm... mai bine la Copacabana!
Așa e, cum spunea un profet urban: “O femeie frumoasa place ochiului, o femeie de isprava place inimii. Una e o comoara, alta o bijuterie.”


Hai! Ce alegi? 

cele trei îndemnuri

vino la poarta durerii
şi aşejaţi pe negrele dale
să numărăm paşii timpului
trecînd mereu
fără mine, fără tine

vino la poarta iubirii
unde altădată a ars,
din cenuşa aceea
pasarea Pheonix
nu se va mai ridica niciodată

vino la poarta speranţei
ca altadată
când pe apele înegurate
vâsleau, albe lebedele,
spre aceeaşi geană roşie

Amurg

Aveam un gând întro margine de toamnă, fără a fi aproape de mine am adus multe gânduri adunate peste ani mai aproape. Unii spun că viața e un șir lung de suferințe, chinuri și dezamăgiri, eu spun că după toate acestea viața e bucuria dragostei. Alţii spun că viaţa e o alergare spre moarte, eu spun că este o temă a unei lecții pe care n-o terminăm.

Amurg e cerul rubiniu când soarele obosit cade în mare... la culcare.