şi aşejaţi pe negrele dale
să numărăm paşii timpului
trecînd mereu
fără mine, fără tine
vino la poarta iubirii
unde altădată a ars,
din cenuşa aceea
pasarea Pheonix
nu se va mai ridica niciodată
vino la poarta speranţei
ca altadată
când pe apele înegurate
vâsleau, albe lebedele,
spre aceeaşi geană roşie