şi aşejaţi pe negrele dale
să numărăm paşii timpului
trecînd mereu
fără mine, fără tine
vino la poarta iubirii
unde altădată a ars,
din cenuşa aceea
pasarea Pheonix
nu se va mai ridica niciodată
vino la poarta speranţei
ca altadată
când pe apele înegurate
vâsleau, albe lebedele,
spre aceeaşi geană roşie
un indemn romantic cu o detasare rece!
RăspundețiȘtergeresa plang sau sa sufar?
poezia parca a fost creata pt. sibiu,sau Sbiul pt. poezie?Acest oras este unul dintre orasele mele de suflet.Frumoasa poza!
RăspundețiȘtergere